sâmbătă, 10 iulie 2010

Un fel de ultima scrisoare


Mi-e greu acum. Nu stiu incotro sa o apuc si ma gandesc la tine.
Amintirea ta o sa ma urmareasca toata viata si stiu sa ca si pentru tine va fi la fel. Iti sunt datoare pentru atat de multe... Nu stiu cum as putea sa ma revansez vreodata.
Scriam mai demult despre cat te iubesc, azi nu iti mai pot spune decat ca te respect. Mereu vei fi coltul meu de perfectiune, persoana alaturi de care m-am simtit cu adevarat eu si care mi-a dat puterea sa visez.
Am invatat multe de la tine si sper ca intr-o buna zi sa ajung macar la nivelul tau.
Stiu ca s-a terminat brusc si desi de invinovatesc, cred ca e mai bine asa. Nu vreau sa te urasc si nici nu vreau sa te uit. Ma voi gandi mereu la noi si la cum am fi putut fi azi. Sper sa ramanem prieteni. Si tine minte, voi fi aici pentru tine si pana atunci, o sa te iubesc la fel de mult ca atunci cand eram impreuna.
Adio!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu